(hotel „Două veverițe”, Maramureș)

     Îmi ascut auzul în pădurea care ascunde un hotel liniștit, dar plin de viață. Decorul atent ales mă îmbie în tărâmul viselor profunde, multicolore. Nu îmi doresc să evadez de aici, căci holurile le-aș descoperi chiar și singură, în bezna nopții. De cine mi-ar putea fi frică? Pacea care mă cuprinde cutreierând potecile pădurii, stejarii înalți care veghează asupra mea și gândurile libere pe care le las să zboare asemeni porumbeilor din Veneția mă inspiră să mă scufund în iarba deasă presărată cu floricele de toate culorile. Mi-am regăsit locul în acest tărâm desprins parcă dintr-o poveste pentru copii. De ce aș dori să părăsesc tot ceea ce văd, aud sau simt? Care loc ar putea fi mai bun pentru mine, dacă nu acesta? Ia-mă de mână și îți voi arăta vietățile ascunse prin verdeață, așa cum își croiesc drumul ca într-o junglă, dar ferite privirii umane. Suntem, de ce să nu ne bucurăm? Viața, așa cum o știm noi, o croim singuri, iar în fiecare din noi zace un croitor ascuns și timid uneori, dar în același timp plin de răbdare și speranță, care așteaptă să fie descoperit.