2010-02-25

 

Multumesc, Charlie. Luv u.
"Fericirea e facuta din iluzii, din sperante, incredere in oameni si in tine insuti, apoi din dragoste si din prietenie." (Ivan Alexandrovici Goncearov )


Te obisnuiesti cu durerea zeflemitoare care isi lasa amprenta pe sufletul tau deja ranit. Iti fura tot ce aveai bun si te lasa cu mintea rece, ca de piatra.
Disperat, cauti cu diligenta lumina de la capatul tunelului, in scurt timp o numesti fericire si incepi sa o astepti cu bratele deschise. Ai putea crede ca nu vine... ca nu vine niciodata cand ai tu cea mai mare nevoie de ea. O cauti acolo unde nu exista si o lasi sa-ti scape printre degete ca nisipul fin pe care il simti atat de rar. Glasuri voalate te cauta, insa nu le dai ascultare, parca ti-e si teama. Insa crezi in continuare. In tine...
Tu nu vezi? Nu vezi ca incercarile tale inexpugnabile iti aduc, in fond, fericirea? Iluzii, sperante, incredere... iar vocile surde pe care le eviti sunt insusi persoanele care te-ar ajuta. Acolo e fericirea. In fata ta, in lucrurile marunte; nu e nevoie sa o cauti, ea te-a gasit de mult...

2010-02-18

Optimismul meu, ce se naste firav ca un ghiocel plapand sub zapada, aduce doar ghinion. Aleile dihotomice intre care am ales de atatea ori, au fost de cele mai multe ori calauzite de greseli. Greseli infantile, insa care au ranit, fara voia mea. Tacere...
Amintiri spanzurate de ganduri rationale inving mereu, reusind sa creeze un amalgam de sentimente si voci... Voci surde si monotone de cele mai multe ori, insa alteori avand impact pentru timp indelungat. Le caut, le pierd, incercari mai mult non-sens, doar pt dragul de a schimba ceva. Sfarsitul? E chiar acolo, unde ea a fost ceruta, pentru fericirea ei.

2010-02-14


Am cladit upovainta in desertul lipsit de orice urma de apa. Am catarat, cateodata cu usurinta, alteori nu, muntele ce duce spre libertate. Cand am ajuns in varful imbratisat de nori pufosi, simtind ca ma adancesc tot mai mult intr-o mare fara putere, mi-am inghitit lacrimile si m-am lasat sa alunec. Inca sunt in cadere, dar e o cadere care imi alina sufletul si imi deschide ochii. E realitatea reala, care desi nu e asa cum mi-o doream eu, e asa frumoasa...

2010-02-07

Charlie



Nu stiu exact cum ai venit la noi, dar ai venit si imi aduc aminte perfect momentul. Mai stii ca iti era frica sa intri in lift? Ca mai tarziu sa nu mai vrei sa urci pe scari, doar cu liftul? Si iti era frica sa intri in baie, iar dupa o perioada deschideai singur usa? Stiai ca la Winnie tin cel mai mult, era singurul la care nu-i faceai nimic, doar il luai cu tine. Pana ieri. "Invidia", dar stai linistit (oricum nu te-ai agitat tu prea mult), operatia a avut succes si cum se spune, "totul e bine cand se termina cu bine". Sau nu. Dar tu esti aici, mereu ai fost, chiar si cand nu te-am vazut. Te bucuri asa cum nimeni nu se bucura pt mine si ti la fiecare dintre noi mai mult decat ne putem inchipui. Cand am nevoie de o imbratisare, mi-o dai mereu, si intotdeauna mi-ai lins ranile. La propriu si la figurat. Multumesc, Charlie. Luv u.


Mi-am decupat inima sangeranda si am lasat sa evadeze multitudinea de fluturi multicolori. Si-au gasit loc pe venele prin care candva trecea fericirea, lasand in calea lor faramituri de beatitudine. Insa sangele fierband care mai picura din cand in cand din sufletul calcat in picioare reuseste fara jena sa-si puna amprenta pe tot ce e frumos. Calea pe care am urmat-o atata timp se pare ca nu duce nicaieri, ma intorc iar si iar si acelasi peisaj imi intampina vederea. Nu cred ca asta imi doresc, de fapt nu cred ca imi mai doresc ceva, decat sa te intorci...

2010-02-06



Fericirea nu-i facuta pentru mine. Adevarul e ca eu inca astept. Astept in somn, ziua, sa te intorci, si nici macar nu stiu de unde. Astept, pentru ca e ultima mea speranta, iar speranta moare ultima, nu? Astept ca acest cosmar, sau ce o fi el, sa se termine. Sa se termine si sa te intorci, pentru ca mi-e asa dor de tine... Si incet trece, timpul nu sta in loc. Cateodata te simt atat de aproape... am impresia ca esti aici si nu vei pleca niciodata. Strang mana si o simt pe a ta, vorbesc si iti aud raspunsurile, sau tac si tu ma incurajezi. Dar nu esti aici, si ai plecat de mult...

2010-02-05



Am uitat cum e sa nu fiu obosita. Dormeam si ma trezeam in acelasi neant cu iz de griji si probleme, reusind mereu sa raman in lumea mea onirica. Insa acum, spuneti-i cum vreti: fericire, betie sau trezire la realitate, pentru ca mi-am deschis ochii si am vazut doar partea buna a lucrurilor. Nu reusesc sa gasesc cuvinte pentru ziua de ieri, desi am incercat... jur, am incercat de ieri seara, dar nu merge. A fost prea bine. Prea bine pentru a reusi sa cred ca eu am trait ziua, nu a fost un film, nici o carte buna si nici macar un vis. A fost realitate, acum a ramas doar amintirea imbibata in cerneala colorata. Amintirea care si-a pus amprenta pe somnul dulce si pe dimineata mea vegheata de razele soarelui. Mai presus de atat, probabil si-a pus amprenta pe intreaga mea stare. Deci dati-i drumul: injurati-ma, bateti-ma, aruncati-ma in noroi si lasati-ma acolo, pentru ca nu-mi pasa. Inca nu... nu astazi...

2010-02-03




Pentru ca "viata incepe mereu" (Accidentul - M. Sebastian) si astazi e ziua in care viata mea incepe din nou.

2010-02-02

Mama, mai tii minte...

...cand eram mica si imi luam tot timpul ursuletul cu mine, ca pe drum sa ma plictisesc si sa ti-l dau tie?
...si urmatoarea data cand ieseam povestea se repeta iar si iar?
...cand vorbeai cu mine si eu adormeam, iar tu continuai sa vorbesti singura?
...cand te trezeam, dand din picioare in somn?
...cand l-am primit pe Charlie?
...sau cand a venit Mimi la noi...
...sau cand am cumparat broscutele... mie imi era frica de ele, la fel cum lor le era frica de mine
...cand am fost doar noi doua in Satu Mare?
...si in Budapesta?
...si in Seini?
...cand am luat Nurofen sa putem dormi mai bine si ne-am trezit dupa 3 ore de somn crezand ca e dimineata?
...si se auzeau zgomote din pod
...cand am reusit sa o scoatem pe bunica afara din casa dupa ani buni
...cand ne certam si ne impacam in jumatate de ora?
...sau cand am fost la cinema !
...sambata, ne uitam la Winnie
...cand am plans ca s-a terminat Franklin?
...orezul cu carne, langa care puneai compot de prune si niciodata nu uitai sa spui ca "asa facea bunica mea"
...cand ma luai de mana in semn de "va fi bine"

...si mai sunt asa multe, mama, incat mi-ar trebui zile intregi sa scriu si tot nu as termina... Imi lipsesti enorm de mult.

2010-02-01

Amintiri

Vara trecuta am fost deseori plecata: Satu Mare, Ocna Sugatag, Praga, Nurnberg, Cluj... si vreau sa ma opresc aici. Nu de alta, pentru ca probabil in Satu Mare m-am simtit cel mai bine, dar astazi mi-a ramas gandul in Cluj: plimbandu-ne in ploaia rece, in centru si pe strazi laturalnice, printre blocuri si in parc (mult prea cautatul parc...), cautand stadionul si hotelul, mai tarziu cu o umbrela roz incurcandu-ne in drumuri. Apoi trenul spre casa, rebusurile rezolvate si fluturele desenat pe mana... Acum? Doar amintiri cu parfum de fericire...

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com