2010-02-07

Charlie



Nu stiu exact cum ai venit la noi, dar ai venit si imi aduc aminte perfect momentul. Mai stii ca iti era frica sa intri in lift? Ca mai tarziu sa nu mai vrei sa urci pe scari, doar cu liftul? Si iti era frica sa intri in baie, iar dupa o perioada deschideai singur usa? Stiai ca la Winnie tin cel mai mult, era singurul la care nu-i faceai nimic, doar il luai cu tine. Pana ieri. "Invidia", dar stai linistit (oricum nu te-ai agitat tu prea mult), operatia a avut succes si cum se spune, "totul e bine cand se termina cu bine". Sau nu. Dar tu esti aici, mereu ai fost, chiar si cand nu te-am vazut. Te bucuri asa cum nimeni nu se bucura pt mine si ti la fiecare dintre noi mai mult decat ne putem inchipui. Cand am nevoie de o imbratisare, mi-o dai mereu, si intotdeauna mi-ai lins ranile. La propriu si la figurat. Multumesc, Charlie. Luv u.

2 comments:

zerocinci spunea...

Bietul Winnie! Bine că nu l-ați dus la spital că știi că a acolo se merge pe ideea ”Analiza-i buna, pacientu-i mort!”.

mirunna spunea...

O asta e una din cele mai frumoase poze cu el! Mie la inceput mi-era o frica de el cand sarea pe mine:)) dar de cativa ani ne intelegem muuult mai bine! :D

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com