Am cules frunzele portocalii, galbene si verzui care au cazut toamna anului trecut si le-am presarat in interiorul meu; pe urma, am cules cu grija fulgii de nea ca de cristal care s-au asternut in timpul iernii si i-am lasat sa cada si ei, întâlnindu-se astfel toamna si iarna in venele mele. Pentru ca ambele aveau nevoie de vant sa-si continue minunatia, le-am oferit vant pe timpul primaverii, atunci cand natura isi strangea toate puterile sa creasca, iar acum, in toiul verii, cand muntii, dealurile, toate vietatile mici si mari ma indeamna sa traiesc aici, acum, vesnic, nu pot decat sa inspir adanc parfumul frumusetii din jurul meu, sa privesc acele frunze multicolore si acei fulgi de nea calmi si sa ma linistesc ca vor fi mereu cu mine, mereu datatoare de speranta si sa culeg azi, aici, gustul si mirosul prospetimii care imi invadeaza cu grija intregul spatiu launtric.