2009-10-27

Asa cum un om nu e om fara prieteni...
Cum familia e altceva fara copii...
Cum un copil nu e copil fara fericire...
Sau cum natura nu mai e ea fara animale...
Cum scoala nu e scoala fara profesori...
Cum toamna nu e toamna fara frunze ruginii...
Sau iarna fara zapada, primavara fara ghiocei...
Vara fara caldura...
Iar matematica nu e ea fara calcule...
Chimia fara H, romana fara literatura...
Si castele fara regi...
Rock fara Elvis Presley, pop fara Michael Jackson...
Cum literatura ar fi alta fara marii scriitori...
Cum Pastele nu ar fi Paste fara iepuras...
Sau Craciunul fara Mos Craciun...
Si cum timpul nu e timp fara ora...
Cum pozele nu sunt poze fara amintiri...
Gradina fara flori...
Viata fara peripetii...
Asa cum toate astea nu sunt ele fara acel ceva specific...
La fel, pentru mine, casa nu e casa fara mama...

2009-10-16


Inchid ochii... pentru ca e ca atunci cand te trezesti... esti intre vis si realitate si pentru o clipa... ai impresia ca visul e realitate. Inchid ochii pentru ca "soarele agatat dincolo de ferestre" nu e pentru mine. Nici o raza rumena de-a lui, nici intentia lui nebuneasca de a-mi nauci visele si nici macar dorinta de a-mi imbunatati ziua. Ii inchid, deoarece, acum... sunt langa tine, acum esti aici si imi vorbesti, in momentul asta am parte de atingerea ta... Nu ! Daca ma trezesc, totul ramane vis... o amintire uitata in galagia zeflemitoare a orasului. Inchid ochii, pentru ca, desi nu vad... sunt mai aproape de veritate. Sunt aici, cuprinsa intr-o lume onirica, inima pulsand sangele mai repede ca de obicei, adierea vantului reusind sa risipeasca orice urma de viata. Sunt aici si voi ramane... pana atunci cand visul va deveni realitate, iar soarele va fi o prezenta binevenita in viata mea.

2009-10-14

Decorul lugubru mi-a tresarit din nou amintiri: mormantul acoperit cu petale de trandafiri sangerii, locul unde te-am asteptat o eternitate, sorbind amintirile, traind trecutul si tragand in piept aerul pe care candva il respiram impreuna. Am tresarit la auzul glasului tau ascuns printre ramurile golase. Am imbratisat cuvintele pe care inca le auzeam de departe. Scarbita de melodia fara sens pe care o ascultam in surdina, cuprinsa de un sentiment exacerbat de a da pumni si picioare in fata realitatii, m-am trezit ca sunt doar eu. Nici tu, nici umbra ta, si pare-mi-se ca nici macar amintirile nu mai sunt ce au fost. Am fost invatata sa nu las pe nimeni sa-mi pateze amintirile. Te-am pastrat vie prin imagini bine tiparite in mintea mea, pastrate cu grija, acolo unde mereu e usor sa le scot la suprafata. Te iubesc. Si atat.
 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com