2009-07-25

2009-07-24

2009-07-23




Ma gandesc la ea, dar ea nu e langa mine.
Ma gandesc la el, dar nici el nu e.
Ma gandesc la el, dar nu sunt prea apropiata de el.
Ma gandesc la el, dar nu-i acasa.
Ma gandesc la el, dar l-am suparat.
Ma gandesc la ea, dar e nervoasa.
Ma gandesc la ea, dar o doare genunchiul.
Ma gandesc la ea, dar e plecata din oras.
Ma gandesc la ea, dar nu am ce vorbi cu ea.
Ma gandesc la ea, dar are ea alte probleme.
Ma gandesc la el, dar il doare piciorul.
Ma gandesc la ea, si imi vine sa rad cand imi amintesc..atata prostie..
Ma gandesc la ea.. =))) ce loosera :)
Ma gandesc la ea.. spuf! spuf?! spuf! =))
Ma gandesc la ea, sper sa ne vedem miercuri la film.
Ma gandesc la el, sper sa vina si el.
Ma gandesc la ei, sper sa vina cat mai multi. (chiar daca stiu ca nu vor veni)
Ma gandesc la el, nici macar nu l-am cunoscut, dar ce persoana era.. :x
Ma gandesc la ea, nu am fost niciodata apropiata de ea, dar imi lipseste.. (Facea o prajitura cu mere.. :x) PS: Nu de aia imi lipseste. :)
Ma gandesc la ea, oare cum o cheama?
Ma gandesc la voi toti si stiti ce? Chiar daca nu sunteti langa mine acum, sunteti mereu in sufletul meu si va iubesc pe fiecare in parte, mai mult sau mai putin.

2009-07-09

Soapte, rasuflari, un glas innabusit in durere, un vaiet, un tremur disperat dupa ajutor.. Si in jur? Nimeni. Inconjurat de cladiri pustii, pierdut in suferinta ucigatoare, atras de mrejele existentei sale, o persoana insangerata se cauta pe sine. Ranile adanci provocate de scurgerea timpului ii cutremurara fiecare organ, fiecare fir de par, fiecare vena, doar gandindu-se la el insusi. Mila pt persoana proprie il facu puternic. Dar acum asta nu mai conta. Era singur si neajutorat, pierdut pe vecie de restul lumii. Era diferit. S-a obisnuit sa fie privit cu ochi ciudati, sa fie tarat prin noroaie doar pt a fi exemplu pt cei care nu ascultau de stapan, sa fie scuipat si manuit dupa bunul plac al "celor de sus" si apoi aruncat la gunoi ca o carpa. Toate acestea pt el erau ceva firesc, ceva ce nu mai conta acum. Nu mai conta nici faptul ca nu avea un acoperis deasupra capului, ci doar cartoane, care, datorita ploii ce a dainuit mai bine de o luna, s-au pierdut si ele. Ciorile il vedeau ca o sursa de hrana si abia asteptau sa se infructe din carnea lui moale si frageda. Uitase ce an e, dar nici ca-i pasa. Stia doar ca e cea mai cumplita iarna din viata lui si asta, pt el, era suficient. Se tara in continuare pe strazile pustii, prin gropi si prin gunoaie, lasand doar sangele propriu in urma.
Brusc, ochii i-au ramas atintiti la fereastra casei din fata lui. Se ridica in capul oaselor si un zambet chinuit ii aparu pe fata. Lumanari ce ardeau, cainele care sforaia in fata semineului, femeia si copilul care pregateau cina impreuna il faceau sa creada ca in sfarsit viata are sens. Nu a mai inaintat. S-a ghemuit langa copacul din fata casei si a asteptat. "Nu se poate sa ploua tot timpul", isi spuse. Peste cateva ore, femeia pe care o vazuse cu putin timp in urma era langa el.
- Ce faci aici? Cine esti?
- Nu stiu.
- Nu ar trebui sa fi singur. Hai in casa. Iti vom oferi hrana si adapost. Sotul meu acum a venit acasa cu un brad mare. E Craciunul, stii?
- Nu stiu.
- Acum stii. Ai cu cine sa il petreci?
- Nu stiu. Intrebarile ma zapacesc.
- Inteleg. Daca vrei, poti sa stai cu noi de Craciun. Mereu am ajutat cum am putut. Ai nevoie de o baie calda, iar mai apoi de un doctor. Esti ranit.
- Asta stiu. Multumesc.

Taiati! Felicitari tuturor. Ati jucat asa cum v-am cerut din totdeauna. Razvan, ai fost excelent! Tot asa baieti.
 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com