2009-08-25

Unde esti, mama?

Drumul spre tine devine banal, o ruta care ma atrage spre tine cu dorinta de a gasi altceva. Doleanta de a ma lua de maini si a ma duce cu tine... Nu mi-e frica. Stii asta. Nu mai vreau vise. Cersesc realitatea, dau destinul la o parte si te caut pe tine... Unde esti, mama? Mainile tale calde si harnice nu le-am mai simtit pe bratul meu de o eternitate. Glasul tau acum voalat inca il mai aud. Opresc timpul in loc si te ascult. Zambetul care mereu m-a ajutat sa merg mai departe il simt in vocea ta. Esti tu... si pentru totdeauna vei ramane aceeasi care ai fost tot timpul. Spune-mi ce sa fac, indruma-ma spre calea cea buna, invata-ma sa fiu o parte din tine, ajuta-ma sa te gasesc... Agonia ca nu ne vom mai intalni arunca fara mila spini de trandafir in tot corpul meu... Visez? Nu tu... Te rog, Doamne, trezeste-ma sau nu ma mai trezi deloc...

2009-08-20

Cum?

Invata-ma sa calc in picioare trecutul si sa astept cu bratele deschise viitorul. Sa il intampin cu zambetul pe fata, sa spun "Cui ii pasa?", sa uit ca raspunsul e "Mie.", sa nu mai privesc in jos, sa nu-mi mai dau ochii peste cap, sa stiu saluta cu acel suras pe care orice femeie ar trebui sa-l aiba atunci cand saluta.
Invata-ma sa nu mai visez aiurea. Invata-ma sa nu uit ca acum e acum, nu ieri, nu maine, si acum trebuie trait ca niciodata. Invata-ma sa nu mai pun totul la suflet, sa nu mai iau totul personal, sa nu imi mai pese de persoane care nu ar da doi bani pe mine. Invata-ma sa deschid ochii, sa nu mai fie nevoie de alte persoane care sa ii deschida in locul meu. Invata-ma sa ma accept asa cum sunt. Invata-ma sa nu mai am complexe despre felul in care arat.
Invata-ma sa nu mai plang din toate maruntisurile, sa nu uit ca am probleme mai grave.
Invata-ma asa cum doar tu stii. Doar cateva cuvinte, doar o intrebare, care sa-mi ajunga la creier, la suflet si sa ma faca sa ma schimb pentru totdeauna.

2009-08-18

"Timpul prezent si timpul trecut
Sunt probabil amandoua prezente in timpul viitor,
Iar timpul viitor este continut in trecut.
Daca intregul timp este vesnic prezent,
Intregul timp este de nerascumparat.
-Ceea ce ar fi putut sa fie- este o abstractie,
Care ramane o perpetua posibilitate
Numai in lumea ipotezelor.
Ceea ce ar fi putut sa fie si ceea ce a fost
Tind spre un singur sfarsit, care este totdeauna
Prezent.
Ecouri de pasi in memorie
Prin valea pe care nu am strabatut-o
Spre poarta pe care niciodata n-am deschis-o
Spre gradina de trandafiri".

T.S.Eliot, Burnt Norton, Patru Cvartete

2009-08-17

Descriere. (by C.)

Ea e Grety. aka G. aka "ceata de vanilie".

E inchisa, mult prea retrasa, probabil cea mai retrasa persoana pe care-am cunoscut-o. Nu prea vorbeste, ciudat. Desi e singura persoana cu care-am vorbit cel mai mult, despre ce-am vrut. A trecut prin multe, e un exemplu pentru mine. Iubeste, desi nu-si arata sentimentele. Iubeste mai ales animalele. Are un caine, un caine care chiar ii seamana. Bland, puternic, la fel ca ea. E inteligenta, descurcareata, serioasa, si stie sa si rada. Nu se prea descurca pe la bucatarie. Nu-i place focul. Ii place apa. Ii place rock-ul. Ii plac culorile inchise, adopta stilul gothic. E persoana care poate sa nu fie langa tine desi e, sau poate sa fie langa tine desi nu e. Ii place cafeaua si ciocolata. Ii plac plimbarile lungi. Ii place fotografia. Nu-i place sa fie fotografiata. Ii place sa citeasca. Citeste carti diferite, nu cele abordate de toti. Regreta prea multe, desi n-ar trebui. "Prea rar cere ajutor". Zambeste, desi sufletul ei e trist. A avut o viata grea. Ii plac fluturii. Daca ar fi sa se tatueze si-ar face un fluture in doua culori. Ii plac artisti de care multi n-au auzit. Ii place limba engleza si limba romana. Le stie foarte bine, stie si maghiara. Vrea sa invete si germana, sa faca cursuri de chitara. Consider ca-i place sa calatoreasca. Orasul ei preferat e Timisoara. Sau cel putin vrea sa ajunga neaparat acolo. Nu-i plac pasarile. E o prietena buna. Poti sa te simti bogat daca dobandesti prietenia ei. Plange cand nu trebuie. Are momente in care e pesimista, trecand foarte repede la optimism pentru scurt timp. Nu-i plac blondele, fitele, cocalarii si pitzipoancele. Daca ar vrea, ar putea critica multe. Dar n-o face. O cunosc de 2 ani si pot sa zic ca mi-a schimbat viata. Si-ar mai fi de spus ...

Ms mult C. :)

2009-08-15

2009-08-10

"Tu o iei pe acolo, eu pe aici."
"Ahm."
"Mbine, poi..pa.."
"Pa.."
Ajunsa in sfarsit la destinatie, am pornit pe strada plina de turisti. Brusc, mi-am dat seama ca am luat-o in directia gresita. Cum mi se parea absurd sa fac o rotire de 180 de grade, am ocolit cateva blocuri si am luat-o pe alt drum. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca mai am putin si ies din oras si pt ca nu era nimeni pe strada am intors 180 de grade. Am gasit numele strazii pe care ma aflam, dar nu era nicaieri pe harta. Cel putin, nu l-am gasit. Totusi, desi nu eram departe, nu cred ca am iesit din oras. Presupunand ca de data asta sunt pe drumul cel bun, am grabit pasul. Imediat am dat de o cladire gigantica cu un "D" pe el. Mi-am imaginat ca D-ul vine de la "dobitoci-care-nu-stiu-face-o-harta", dar, spre dezamagirea mea, era un hotel si numele nici macar nu semana cu "dobitoci". Adevarul e ca de fapt scria mare pe undeva pe cladire cum se numea, dar de felul meu sunt cam mioapa. Trecand cu vederea, am inaintat spre destinatie, cand un gura-sparta de pe strada a simtit nevoia sa se bage in seama. Sa ti-o sugi in stil latino ! Am urcat o ceva (nu era deal, nici scari, dar trebuia sa urci, never mind. De fapt, nu trebuia, dar am vrut sa incerc.) ca pe urma sa-mi dau seama ca e interzis biciclistilor si pietonilor. Ce mai conteaza... In curand am dat de un parculet, si m-am asezat pe o banca (cei care ma cunosc stiu ca eu nu fac prea des asta). Mi-am scos cartea din geanta si am inceput sa citesc. Dupa o ora, in care mi-am dat seama ca de fapt nu umbla nimeni pe acolo (Ce surpriza ! Oare de ce? 8-| ), am hotarat sa ma intorc, desi nu am ajuns la destinatie. Am trecut de statia de metrou, unde de fapt trebuia sa cobor, si am ajuns intr-un loc unde drumul era inchis. Yey ! Din nou faza cu rotirea de 180 de grade, asa ca din nou am ocolit cateva blocuri. Curand, am dat de un magazin de ceaiuri (era inchis :( ), si dupa cativa pasi am auzit un mieunat de pisica. Cred ca nici o combinatie nu ti s-ar potrivi mai bine, C. :P Am hotarat sa iau tramvaiul, dar cum tramvaiul de care aveam eu nevoie nu trecea pe acolo, am ramas la metrou. Dupa ce am coborat la metrou, blonzimea mea s-a gandit ca poaate 22-ul opreste undeva mai sus. Asa ca am renuntat la metrou si am cautat alta statie de tramvai. Dupa ce m-am convins ca nu opreste nici mai sus, m-am urcat in trenul subteran si am ajuns acasa. Ziua s-a terminat cu cel mai bun Capuccino pe care l-am baut vreodata, combinata cu o carte buna.
 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com