Am cladit upovainta in desertul lipsit de orice urma de apa. Am catarat, cateodata cu usurinta, alteori nu, muntele ce duce spre libertate. Cand am ajuns in varful imbratisat de nori pufosi, simtind ca ma adancesc tot mai mult intr-o mare fara putere, mi-am inghitit lacrimile si m-am lasat sa alunec. Inca sunt in cadere, dar e o cadere care imi alina sufletul si imi deschide ochii. E realitatea reala, care desi nu e asa cum mi-o doream eu, e asa frumoasa...