Optimismul meu, ce se naste firav ca un ghiocel plapand sub zapada, aduce doar ghinion. Aleile dihotomice intre care am ales de atatea ori, au fost de cele mai multe ori calauzite de greseli. Greseli infantile, insa care au ranit, fara voia mea. Tacere...
Amintiri spanzurate de ganduri rationale inving mereu, reusind sa creeze un amalgam de sentimente si voci... Voci surde si monotone de cele mai multe ori, insa alteori avand impact pentru timp indelungat. Le caut, le pierd, incercari mai mult non-sens, doar pt dragul de a schimba ceva. Sfarsitul? E chiar acolo, unde ea a fost ceruta, pentru fericirea ei.