"Fericirea e facuta din iluzii, din sperante, incredere in oameni si in tine insuti, apoi din dragoste si din prietenie." (Ivan Alexandrovici Goncearov )


Te obisnuiesti cu durerea zeflemitoare care isi lasa amprenta pe sufletul tau deja ranit. Iti fura tot ce aveai bun si te lasa cu mintea rece, ca de piatra.
Disperat, cauti cu diligenta lumina de la capatul tunelului, in scurt timp o numesti fericire si incepi sa o astepti cu bratele deschise. Ai putea crede ca nu vine... ca nu vine niciodata cand ai tu cea mai mare nevoie de ea. O cauti acolo unde nu exista si o lasi sa-ti scape printre degete ca nisipul fin pe care il simti atat de rar. Glasuri voalate te cauta, insa nu le dai ascultare, parca ti-e si teama. Insa crezi in continuare. In tine...
Tu nu vezi? Nu vezi ca incercarile tale inexpugnabile iti aduc, in fond, fericirea? Iluzii, sperante, incredere... iar vocile surde pe care le eviti sunt insusi persoanele care te-ar ajuta. Acolo e fericirea. In fata ta, in lucrurile marunte; nu e nevoie sa o cauti, ea te-a gasit de mult...