Mingea aurie si-a facut loc printre ganduri calcate in picioare de trecerea timpului, aducand lumina, reusind astfel sa treaca de nereusite.
Am ajuns sa fur sentimente, aveam impresia ca mi-e dor de ele, insa mi-am dat seama ca nu-mi lipsesc deloc. In ultimul an am luat o intorsatura de aproape 180 de grade si nici macar n-am realizat. Unde am fost si ce-am facut? Am asteptat, stiu. Am in minte detalii vagi care mereu ma determina sa ridic capul, dar oare cat vor mai rezista?
Furtuna e pe cale sa se declanseze din nou, se va instala confordabila, nestingherita va astepta invitatii speciale sa plece, fara macar sa-i pese de imprejurimi. Iar eu? Ma voi preface ca nici macar nu-i aici. Si totul va fi bine.