Urmele lasate in zapada proaspata au fost sterse cu meticulozitate, iar acum am reusit sa-mi croiesc singura drumul.

Pasii uitati in urma apar si dispar. Stiu ca trebuie doar sa ma gandesc la tine sa fi aici. Stiu ca si el e. Dar nu-i tot una, stii bine. Pana nu de mult simteam ca totul se va rezolva, oricat de dificil ar fi fost, pentru simplul fapt ca tu erai aici. Acum... nu mai sunt la fel de sigura. De fapt, nu sunt deloc. Parca as fi doar eu si cu mine. Si probabil ca nu e asa. Probabil daca as intinde mana, mi-ar prinde-o cineva. Dar ma descurc. Trebuie. Daca nu pentru mine, atunci pentru tine. Daca nu acum, atunci maine. Daca nu aici, altundeva. Daca nu in viata asta, atunci... niciodata.