Mi-ai turnat smoala fierbanda printre sentimente de bun augur, iar cand ai vazut terenul pregatit, ti-ai luat bagajele si nici nu ai intors privirea. M-am inecat in nestiinta, iar ea a dormit langa mine, pe paturi moi intinse pe jos. N-ai uitat. Sau cel putin, acestea sunt cuvintele tale rostite mai tarziu, cand ai inceput sa regreti. Nu-mi pare rau ca te-am cunoscut. Iti multumesc pentru tot, mai ales pentru ca intr-o vreme erai persoana care reusea sa-mi faca ziua mai buna. De un an si ceva nu mai e asa, dar ma bucur pentru tine. Sincer.
Pe scurt? Te-am iubit, nu te mai iubesc, o iubesti, te iubeste, m-ai iubit si atat. Sau... nu?