2009-11-24




Semaforul de pe peronul garii anunta sosirea urmatorului tren. Un "titiri" care pentru mine inseamna asa mult si care, totodata, pe cei mai multi ii lasa rece. O domnisoara aeriana, putin nu prea ea, putin dupa ora ei de culcare, putin... ah, las-o balta. Mereu m-am intrebat ce cauta lesinata asta acolo. Dar acum, asta e ultimul detaliu din viata mea de care as fi interesata. Nu vreau ca aceste elemente sa fie ultimele ce le las in urma. Nu aveam nevoie de un "titiri", si nici de ea. Daca ar fi sa aleg un moment in care nu as asculta muzica si in care as prefera sa fiu singura, acesta ar fi.
Doi parinti grabiti alearga inspre tren impreuna cu copiii lor ... par asa fericiti. Se poate vedea pe chipurile lor ca au trecut impreuna prin multe. Si totusi, sunt fericiti. Pentru ca sunt impreuna si nimic nu mai conteaza.
Imediat dupa ei, un grup de tineri si-a facut aparitia. Exact de ce aveam nevoie. Alte rasete pe care nu vroiam sa le aud. Desi sunt interesanti, nu-mi place sa-i vad. Chiar daca nu-i cunosc, am impresia ca spun prea multe ...si ei ma aud, desi nici nu ma baga in seama.
- Hey, scuze ca te deranjez, asta e trenul (...)?
O fata cu parul saten si ochii caprui statea in fata mea. E una dintre ei. Grupul are un singur baiat. Cum s-ar spune... unu da` bun. El le organizeaza, implicandu-se cu toata persoana lui, lasand totusi impresia ca e rece. Are parul cret, ca de abanos si ochii caprui. O alta tanara sare mereu in jurul lor. Parca a baut toata cafeaua din oras. In prima instanta, mi s-a parut ca e primul om rapit de extraterestrii. O alta, mai cu picioarele pe pamant, incearca in zadar sa o calmeze pe prietena ei. In final, renunta, ca peste putin timp sa incerce din nou. O apreciez ca nu renunta asa usor. Cea mai calma dintre toti e o adolescenta cu ochii ca migdalele si parul lung si drept. Ea doar asista, desi se vede pe chipul ei ca stie multe.
- Nu.
- Nu !? Si nu stii cand vine?
- Asta e. 8-|
- A, aha, super. :)) Merci.
Nu cred ca stie sa se supere. Pare genul care mereu ironizeaza, dar careia ii pasa mult.
Au urcat toti in tren, inclusiv familia de alaturi, fericiti ca in sfarsit nu mai sunt nevoiti sa suporte frigul.
Culoarea galbena a semaforului imi face trupul sa tremure. Nu cred ca voi lua trenul asta. Nu e timpul meu. Nu acum. Mecanicul hotaraste sa porneasca la drum... in sfarsit.
- Hai cu noi ! Aici e locul tau !
Impinsa de vointa de a fi cu ei, grabesc pasul si reusesc sa ajung langa toti cei pe care i-am admirat atata timp.

Sunteti voi. Sunteti persoanele fara de care nu as putea izbuti in viata... si chiar daca e o alta etapa, stiu ca sunteti aici. Multumesc.

4 comments:

Isa spunea...

Imi place blogul tau:-?..Imi place cum scrii si felul tau de a spune lucrurile:-?.
Totusi..ce e aproape perfect?[referitor la comentariul de pe blogul meu].
Inca o data bravo pentru blog:d.

Chopilu' Mic spunea...

cat de perfect surpinzi caracterul unora. nu ii cunosc pe toti despre care vorbesti, dat pe cei pe care ii cunosc i'ai descris perfect. tind sa cred ca e la fel cu toti.


>:D<

hukiya spunea...

Ms mult Chopilu' Mic. >:D<
La fel si tie, MusicInfusion. :d

miruna spunea...

Multumesscc:*

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com