2009-11-20




Razele soarelui de dimineata pun capat unei nopti albe deloc dorite. Adormita, cu gandul la patul in care puteam prea bine sa ma scufund, reusesc sa-mi adun puteri interioare pentru a opri ceasul. Buimacita, imi caut papucii de casa pe care i-am primit de ziua mea si brusc imi amintesc ce s-a intamplat in seara precedenta. Cinema. Noi. Impreuna.
Nu nu nu ! Nu am vrut asta. De ce am acceptat? De ce nu am gandit rational, ca pana acum? Unde mi-a fost capul? Si raspunsul neuronului mult prea fudul nu inceteaza sa apara: La plimbare ! Te rog, spune-mi ca am visat. N-ai visat. Dar am spus sa-mi spui ca... N-ai visat. Ia mai scuteste-ma. Ceasul suna din nou. Dar sunt sigura ca l-am oprit. Nu l-ai oprit. Vrei te rog sa taci? Bine, e oficial, mi-am pierdut mintile. Vorbesc singura. Caut din nou ceasul, de data asta rabdarea nefiindu-mi aliat. Insa nu apuc sa-l gasesc, e oprit de altcineva. Imi intorc privirea. E el. Aici !? Da ! Da-ti foc !
Renunt. E aici, f bine, sa fie aici. Sa ramana. Eu oricum plec. Ma grabesc spre expresor, am nevoie urgent de mirosul placut al cafelei. Doar ea ma mai poate trezi. Apa si cafeaua sunt deja prezente si un biletel imi intampina privirea: Apasa pe buton si mai vino cinci minute in pat!
Ah, il iubesc.

1 comments:

Chopilu' Mic spunea...

vreau si eu :X

doamne cat de bine sunaaa :x 8->

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com