Plumbul cenusiu se asterne cu greutate intr-un spatiu laturalnic de care am uitat pana si eu. Se imbiba in neant si se camufleaza in imprejurimi. Dorinta absurda de a nu mai trai in trecut confera o alta imagine vietii, dar caderea care candva era fireasca aduce un râu pe care nu l-as fi acceptat in mod normal.
Navighez pe ape tulburi, valurile devenind amintiri si vantul instarit ajungand un calator prietenos. Furtuna se instaleaza si astfel, prezentul devine gri, iar viitorul e mai inspaimantator ca niciodata. M-am dezobisnuit de starea asta, insa oamenii au dreptul la orice.
0 comments:
Trimiteți un comentariu