2010-01-03

Tu, nemiloasa soarta, agatata firav de salciile plangatoare, aranjata astfel incat totul sa para un blestem. Vis asuprit cu atata dezgust de rautatea din jur. Crud defect care face ca totul sa alunece in zare... si noi? Aici, departe de persoanele zeflemitoare, ascunsi in cutia multicolora pictata in interior cu negru si gri. Cateodata culorile dau navala, isi lasa amprenta si hotarasc ca au nevoie de altceva. Total diferit.
Gandurile lor infantile ma lasa rece. De parca nu ar avea cu ce sa-si ocupe mintea, ajung la concluzia ca "ea nu stie sa se distreze" si devin caracterizata dupa aparente. Ma bucur ! Nu e ironie. Chiar imi place. Imi place ca doar unele persoane au ajuns sa stie ce se afla dupa acel "eu" protector. Asa ca, hai, continuati, pe mine ma distreaza (prostia) siguranta de care dati dovada cand va expuneti parerea despre felul meu de a fi.
Pe de alta parte... imi pare rau, calc stramb, fara sa-mi doresc, si te ranesc. Nu ai nevoie de cineva ca mine. Dar ramai si spune-mi, asta e drumul spre nebunie?
 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com