Ah, o mie de sperante agatate intr-un stil amorf de stalpul care ma tine in echilibru. Vise? Mult mai multe. Realizabile? Nici o sansa. Insa reusesc sa ma prind (fara nadejde) de tot ce imi pare ca va face viitorul meu mai luminat. Lumea mea onirica e mult prea departe inca de asa ceva. E ascunsa intr-un colt de lume, intr-un trup care incearca sa-mi deschida ochii, devenind astfel un spectator care admira jocul actorilor. Diligenta de care dau dovada de cele mai multe ori e in stare sa fie suflata de cea mai mica adiere a vantului. Pareri de rau? De parca ar conta...
Dar e doar un cosmar... urmeaza sa ma trezesc, sa spun "ce bine ca totul a fost doar un vis urat", sa-mi pun la punct gandurile si sa imi indeplinesc idealurile. In curand... inca putin....