2009-06-02

Draga mama..

Probabil e normal ca o mama sa fie mandra de copiii ei, dar oare cati copii sunt mandrii de mama lor? Eu sunt..

Cand tu rostesti cuvinte care pot sa para banale, ele devin un sunet mladios, sunet ce as dori sa-l pot auzi atunci cand mi-e mai greu. Cand ma imbratisezi, raul din jur dispare, devenind trecut. Cand oamenii dau de greu, apeleaza la tine ca la un jurnal. Pe ei nu-i cunosti, dar le cunosti trairile. Nu esti emfatica, nu stii sa urasti, nu stii sa te razbuni, nu stii sa arunci cuvinte grele la adresa unei persoane. Ai trecut prin asa multe, mama, si esti asa puternica. Nu stiu ce durere cumplita e in sufletul tau, ochi-mi sunt orbi, urechile-mi sunt surde.. Te-ai luptat pt noi si.. eu unde am fost?

De ce nu ma lasi sa ajung la tine? De ce tu? De ce nu eu? De ce acum? Dorul de imbratisarea ta devine tot mai exacerbat pe zi ce trece.. un dor nebun, simtit de undeva, din interior, o lipsa, un loc gol care cere sa fie umplut. Ma pierd intr-un abis profund, timpul trece pe langa mine, fiecare secunda defigandu-ma sa fiu mai departe de tine. Ineluctabila dorinta de a fi langa tine ma determina sa cred ca nu mai exista acel viitor care ma inspaimanta, exista doar prezent si trecut presarat cu amintiri. Nu ai disparut, in sufletul meu esti vie si asa vei ramane mereu. Nu imi doresc decat mangaierea unei brize usoare de vant care sa-mi aduca glasul tau duios macar pt o secunda, nu cer mai mult..

2 comments:

mirunna spunea...

Superb. Emotionant . .

zerocinci spunea...

E foarte frumos. Frumos ca din cuvinte triste poti face o opera de arta si prea trist ca e adevarat. E foarte frumos. Aproape de perfectiune.

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com