Am uitat cum e sa nu fiu obosita. Dormeam si ma trezeam in acelasi neant cu iz de griji si probleme, reusind mereu sa raman in lumea mea onirica. Insa acum, spuneti-i cum vreti: fericire, betie sau trezire la realitate, pentru ca mi-am deschis ochii si am vazut doar partea buna a lucrurilor. Nu reusesc sa gasesc cuvinte pentru ziua de ieri, desi am incercat... jur, am incercat de ieri seara, dar nu merge. A fost prea bine. Prea bine pentru a reusi sa cred ca eu am trait ziua, nu a fost un film, nici o carte buna si nici macar un vis. A fost realitate, acum a ramas doar amintirea imbibata in cerneala colorata. Amintirea care si-a pus amprenta pe somnul dulce si pe dimineata mea vegheata de razele soarelui. Mai presus de atat, probabil si-a pus amprenta pe intreaga mea stare. Deci dati-i drumul: injurati-ma, bateti-ma, aruncati-ma in noroi si lasati-ma acolo, pentru ca nu-mi pasa. Inca nu... nu astazi...