2009-08-10

"Tu o iei pe acolo, eu pe aici."
"Ahm."
"Mbine, poi..pa.."
"Pa.."
Ajunsa in sfarsit la destinatie, am pornit pe strada plina de turisti. Brusc, mi-am dat seama ca am luat-o in directia gresita. Cum mi se parea absurd sa fac o rotire de 180 de grade, am ocolit cateva blocuri si am luat-o pe alt drum. Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama ca mai am putin si ies din oras si pt ca nu era nimeni pe strada am intors 180 de grade. Am gasit numele strazii pe care ma aflam, dar nu era nicaieri pe harta. Cel putin, nu l-am gasit. Totusi, desi nu eram departe, nu cred ca am iesit din oras. Presupunand ca de data asta sunt pe drumul cel bun, am grabit pasul. Imediat am dat de o cladire gigantica cu un "D" pe el. Mi-am imaginat ca D-ul vine de la "dobitoci-care-nu-stiu-face-o-harta", dar, spre dezamagirea mea, era un hotel si numele nici macar nu semana cu "dobitoci". Adevarul e ca de fapt scria mare pe undeva pe cladire cum se numea, dar de felul meu sunt cam mioapa. Trecand cu vederea, am inaintat spre destinatie, cand un gura-sparta de pe strada a simtit nevoia sa se bage in seama. Sa ti-o sugi in stil latino ! Am urcat o ceva (nu era deal, nici scari, dar trebuia sa urci, never mind. De fapt, nu trebuia, dar am vrut sa incerc.) ca pe urma sa-mi dau seama ca e interzis biciclistilor si pietonilor. Ce mai conteaza... In curand am dat de un parculet, si m-am asezat pe o banca (cei care ma cunosc stiu ca eu nu fac prea des asta). Mi-am scos cartea din geanta si am inceput sa citesc. Dupa o ora, in care mi-am dat seama ca de fapt nu umbla nimeni pe acolo (Ce surpriza ! Oare de ce? 8-| ), am hotarat sa ma intorc, desi nu am ajuns la destinatie. Am trecut de statia de metrou, unde de fapt trebuia sa cobor, si am ajuns intr-un loc unde drumul era inchis. Yey ! Din nou faza cu rotirea de 180 de grade, asa ca din nou am ocolit cateva blocuri. Curand, am dat de un magazin de ceaiuri (era inchis :( ), si dupa cativa pasi am auzit un mieunat de pisica. Cred ca nici o combinatie nu ti s-ar potrivi mai bine, C. :P Am hotarat sa iau tramvaiul, dar cum tramvaiul de care aveam eu nevoie nu trecea pe acolo, am ramas la metrou. Dupa ce am coborat la metrou, blonzimea mea s-a gandit ca poaate 22-ul opreste undeva mai sus. Asa ca am renuntat la metrou si am cautat alta statie de tramvai. Dupa ce m-am convins ca nu opreste nici mai sus, m-am urcat in trenul subteran si am ajuns acasa. Ziua s-a terminat cu cel mai bun Capuccino pe care l-am baut vreodata, combinata cu o carte buna.

1 comments:

zerocinci spunea...

Asta a fost doar o zi ? 8-|
In Satu Mare macar n-ai patit asa :P :))

 
 
Copyright © hukiya
Blogger Theme by BloggerThemes Design by Diovo.com